În Republica Moldova, ca în aproape întreaga Europă de Est, homosexualii sunt priviți ca o anomalie importată din Vest.

Chemarea spre „Gayropa“ este una dintre marile piedici pe drumul spre integrarea europeană.

Mulți moldoveni sunt influențați de presa rusă și de ideologia ei sovietică.

17 mai 2014. Ziua Internațională Împotriva Homofobiei. În centrul Chișinăului au loc două demonstrații. „Marșul egalității “, organizat de o duzină de membri ai LGBT (LesbiansGaysBisexualsTransgenders) și „Marșul împotriva marșului egalității “, organizat de aproximativ același număr de membri ai unor ONG-uri creștine. Între cele două grupuri combatante, un rând de polițiști cu căști și bastoane. Un amalgam de sloganuri … „Drepturi pentru transsexuali!“, „A venit timpul să fii tu însuți!“, „Moldova – țară ortodoxă!“, „Drepturi pentru homosexuali – blestem pentru noi“.

Este cea de a treia încercare de a organiza un marș împotriva homofobiei în Chișinău și prima reușită. Mass-media moldovenească relatează despre succesul minorităților sexuale.

În Republica Moldova, ca în aproape întreaga Europă de Est, homosexualii sunt priviți ca o anomalie importată din Vest. Tema este tratată tot mai des în ultimii ani în mass-media care, la rândul ei, poate fi împărțită în două grupe: cea pro-vestică și cea pro-rusă. Prima promovează toleranța și acceptarea, ca pe un pas necesar înspre democratizare, care să aducă, împreună cu mult-râvnita integrare europeană, bunăstarea. Cea de-a doua, clădindu-se pe caracterul sentimental al moldovenilor, s-a „aliat” cu Dumnezeu, bucurându-se astfel de susținerea Bisericii Ortodoxe. Chemarea spre „Gayropa“ este una dintre marile piedici pe drumul spre integrarea europeană. Mărul discordiei care distrage atenția de la teme mult mai importante…

Cum este să fii altfel într-o țară în care doar patru la sută din populație ar accepta un homosexual în rândul familiei și nu mai mult de șapte la sută ca prieten?!

Pavel Ermacov a trăit toată viața în Chișinău. Are 22 de ani și studiază „Dramaturgie și scenaristică” la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Pe lângă aceasta, predă engleză și română pentru voluntari din diferite proiecte.

Din copilărie s-a simțit atras de bărbați. Prima experiență sexuală a avut-o la 6 ani cu un băiat de aceeași vârstă. De atunci își dorea acest „ritual” tot mereu. Convingerea că este homosexual a avut-o în momentul în care a convins un coleg de clasă, pe care îl ajuta la teme, să îi facă sex oral. Plăcerea trăită și lipsa de interes față de sexul feminin l-au făcut să accepte că este altfel.

De pe internet a învățat că sentimentele sale nu sunt anormale, nu sunt o infracțiune. Trebuia să caute ajutor la psihologul școlii, ceea ce a și făcut.

La 15 ani a recunoscut totul public. Prietenii săi au reacționat ca niște tineri normali. Au zâmbit, dar nu au fost agresivi sau ironici. Avea prieteni adevărați, care l-au sprijinit apoi în conflictul cu părinții săi. I-au fost alături și atunci când încerca să îi convingă pe alții că homosexualitatea sa nu este doar un moft sau ceva abominabil.

Cu părinții a fost greu. Pentru ei a fost un șoc. Nu i-a pregătit pentru asta. Nici nu au aflat de la el, ci din niște conversații ale sale avute pe o rețea de socializare. Prima reacție a fost să sune la poliție, la preot, la doctor, la psiholog. Credeau că fusese violat. Relațiile sexuale între bărbați nu sunt ceva normal. A durat un timp până a reușit să îi convingă că este sănătos și că nu are nevoie de ajutor.

Nu au acceptat niciodată faptul că este homosexual. Dar nici nu l-au făcut să sufere din această cauză. Acasă pur și simplu nu se vorbește despre asta. Toată familia a aflat când s-a sărutat cu un bărbat în fața Ambasadei Ruse, protestând împotriva politicii homofobe a Moscovei. Acest mic „manifest” fusese difuzat pe toate canalele de știri. Părinții nu au spus nimic.

Pavel nu a fost niciodată agresat fizic, dar anumite cuvinte îi provocau totuși dureri de cap.  Nu s-a simțit niciodată o victimă. Homosexualii care se victimizează nu îi plac. Crede că în acest mod susțin homofobia.

Pavel Ermacov nu crede în lozinci strigate în gura mare. Preferă modul pașnic și transparent. Dorește doar să fie tratat în mod egal. Dar este prea complicat. Mulți moldoveni sunt influențați de presa rusă și de ideologia ei sovietică, neputând accepta anumite lucruri. Ridică bariere false și uită de adevăratele probleme ale societății: sărăcia, corupția, conflictele interetnice și birocrația.

În Chișinău, cele două marșuri se apropie de sfârșit. Membrii celor două grupuri se despart și se îndreaptă către casă. Orașul este liniștit și verde.